Arta cusutului şi dragostea pentru Dobrogea le-a unit! Un grup de iubitoare de frumos din Constanţa se reuneşte în şezători pentru a spune poveşti în ac şi aţă.

O mână de doamne cu... mâini pricepute se reuneşte în şezători de 2 ani încoace, practic de când a re-luat fiinţă această mişcare în ţară, ne spune Ancuţa Mocanu, una dintre membrele "Cusăturilor dobrogene". Pasiuni comune şi multă voiebună readuc arta custului în actualitate. Pânzele prind viaţă sub semnele specifice zonei. Roata, rombul, spirala, pomul vieţii, coarnele de berbec, segmentele şi liniile de tot felul, cercurile şi haşurile sunt câteva din motivele pe care le găsim în cusăturile dobrogene. Tehnicile de cusut sunt şi ele dintre cele mai diversificate: cruciuliţele, lănţişorul, tighelul, festonul, zig-zagul, gura păpuşii, steluţa sau găurelele. Broderiile complicate cu drugurile şi noduleţele simple sau răsucite, ajururile şi sabacele, încreţiturile, dar şi decorarea cu mărgeluţe sau paiete transforma această preocupare într-o adevărată artă a cusutului.

De preferat este să se folosească o aţă scurtă, nu de alta dar ca să nu se încâlcească. De altfel există şi o legendă pe această temă. Se spune că a fost odată un rege care a organizat o competiţie de cusut între cei care vroiau să-i ceară mâna fiicei sale, în speranţa că i-o va da celui mai priceput dintre ei. Însă fata avea să pregătească mai multe aţe scurte pentru alesul inimii, în felul acesta prinţul câştigând în faţa celorlalţi pretendenţi.

Pânze bumbăcoase, etamine, pânze topite sau borangicuri fine şi transparente sunt materialele pe care doamnele le pregătesc cu grijă. Pentru că pe ele vor aşterne, asemenea unui pictor, motivele tradiţionale. Trandafirul este iarăşi foarte întâlnit şi în cultura dobrogeană şi împodobeşte, alături de celelalte semne, cămăşi tradiţionale cu platcă, ii deosebite, fuste, fote, accesorii de tot felul, dar şi şervete sau feţe de masă. Toate sunt împunse cu acul, care trage după el aţe dintre cele mai frumoase.

Cusătura trebuia să fie frumoasă pe ambele părţi. Asta cu atât mai mult cu cât unele ţesături din cele fine şi transparente sunt vizibile si pe-o faţă, şi pe alta, lucru întâlnit de pilda la marame sau la şergare. Practic, nu trebuie să faci diferenţa, atât de bine trebuie să fie executate!

Lucrul cu acul şi aţa este deosebit de migălos. Însă nimic nu le dă înapoi pe tomitanele iubitoare de frumos. Doar ce o văd pe una dintre ele cum îşi pregăteşte ghergheful şi se înarmează cu o lupă pe care şi-o aşează pe piept pentru a vedea cu precizie modelul pe care îl are de cusut. Minunat că există aceste şezători în zilele noastre! La o ie se lucrează de la 2-3 luni până la 6 luni, în funcţie de complexitatea modelului. Culorile sunt dintre cele mai line până la culori vii, strălucitoare. Este o încântare să vezi cum pânzele atent pregătite sunt împodobite şi prind viaţă în aceste mâini iscusite!

 

Galerie FOTO

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

Facebook: pagina oficială Cusături Dobrogene

31 octombrie 2016