Este ziua în care cuvintele nu sunt de ajuns pentru a exprima tot ceea ce simt pentru cea care mi-a dat viaţă şi care m-a crescut cu Grijă, Răbdare şi Dragoste. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că o am, că mi-e sănătoasă şi că datorită ei ofer... mai departe, instinctiv, dragoste nemărginită!

De vreo săptămână încoace îmi tot aud puiul de om fredonând De ziua ta... Îl învăţase mama şi acum îl ştie şi de la grădi şi îl cântă mai mereu.. cum să nu mă topesc de fericire.. Cum?? Mi l-am readus aminte.. Şi ca şi cum nu m-ar copleşi zilnic cu atenţiile şi cu declaraţiile lui, azi-dimineaţă parcă a simţit că trebuie mărită doza aşaaa... ca să mi se umple ochii de lacrimi. Mami, uite! Uite ce-am eu! Mi-a rămas ruj pe mânuţă, când mi-e dor de tine să mă uit aici!... Te iubesc!...

Dacă m-ar auzi cinevaa.. câteodată mă bucur când mai face vreo năzbâtie, să mai echilibreze puţin fericirea asta, pe care habar nu aveam cum să o gestionez la început… ştiţi voi, când îţi vine să plângi vreo 2 ani la rând, aşaa… fără motiv!!.. Hmmm.. daa.. înţelegi grijile mamei, temerile, gândurile şi te rogi şi încerci să nu te mai învinovăţeşti pentru toate nimicurile.. Pentru că facem ce trebuie, e în instinctul nostru, e natural.. uneori, chiar şi naturalul e un proces care se învaţă! Şi o avem pe mama care ne învaţă şi ea şi bineînţeles, puiul de om de la care primeşti zilnic lecţii de viaţă!

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

8 martie 2017