După ce a susţinut peste 400 de spectacole cu un singur album... Alexandra Uşurelu,  alături de orchestra sa, a revenit la Constanţa în Marele Turneu Naţional! Şi-a făcut apariţia miercuri seara pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” în stilul care a consacrat-o, cu vocea-i de aur şi puterea de opri marea în loc. Într-un decor pe cât de intim, ca o invitaţie în living-ul casei, pe atât de plin de simboluri ale universului ei – în Lumea, cum ai vrea să fie.

 

 

 

Visătoare şi diafană, dar în acelaşi timp mânată de o forţă lăuntrică şi un glas puternic – Alexandra este o apariţie aparte. Născută sub semnul Vărsătorului, vorbeşte despre ea ca fiind foarte timidă ca şi copil. Se ascundea după piciorul tatălui său - aka Greuceanu  :) - atunci când trebuia să-i spună lui Moş Crăciun poezia la serbare. Aşa am simţit-o şi noi la început – o năpădea o mare de emoţii. Încet însă, le-a depăşit. Un suflet sensibil, de artist cu un farmec special. O Lume desprinsă din basmele pe care i le înfăţişezi copilului seara, înainte de culcare... #amsăfiueucasata ♥

 

 

TS: Ai simţit dintotdeauna că vei deveni cântăreaţă?

A.L.: Nuu... (râde!) Eram foarte emotivă şi deşi am cântat mereu, de mică, a durat ceva timp până am găsit acest curaj de a mă prezenta pe scenă fără să-mi tremure picioarele pe sub rochie. Şi la început chiar am crezut că nu o să pot face asta. Chiar în 2011 când am început să cânt în public în mod constant, am simţit că îmi va fi dificil să depăşesc emoţiile. Cum să merg acolo, se uită oamenii la mine!... Nu-mi plăcea să fiu privită, să fiu în centrul atenţiei. Nu mi se părea că pe scenă este locul meu. Îmi doream să mă întâlnesc cu oamenii, să vorbesc cu ei pentru că simţeam că muzica ne leagă cu adevărat. Cu timpul am eliminat aceste emoţii care mă încurcau prezentându-mă foarte des pe scenă, adică am făcut exact ce mă temeam mai mult să fac. Şi aşa am reuşit să le înfrunt şi să merg mai departe.

 

 

Eu şi publicul devenim un întreg

 

TS: Cum a fost anul acesta pe scena T.N.O.B.?

A.U.: Am intrat pe scenă foarte entuziasmată, dar aveam şi foarte mari emoţii în acelaşi timp. Încet încet au dispărut şi din momentul acela eu şi publicul am devenit un întreg şi de-atunci totul a curs firesc, tot spectacolul, toate cântecele. Din momentul acela am devenit eu aşa cum aş vrea să fiu mereu.

 

 

Iubeşte oamenii, trăieşte pentru ei, pentru dragoste, frumos şi pentru muzica ei, şi ar face asta până La Capătul Lumii. Şi primeşte înzecit înapoi! Aplauzele, căldura publicului care o iubeşte şi energia pozitivă. Aşa am şi încercat să o surprind în timp ce cânta,cu Fericire printre oameni…

 

 

Când mă întâlnesc cu oamenii chiar mă simt cu adevărat vie!

Îi spun că puţini oameni mai cunosc să nu se fi schimbat, indiferent de întâmplările petrecute, de experienţele trăite... E greu să-ţi păstrezi candoarea unei flori în lumea aceasta a valorilor răsturnate şi să poţi spune mereu Suflet, rămâi pur. Curat şi natural sunt cuvintele care îmi vin acum cel mai des în minte, au fost de ajuns ca să o înţeleg. Cu toate astea, îmi spune că fiecare dintre noi are propria-i Pădure de gânduri şi e normal să fie aşa. Dar Hei… Ceva bun cred c-o să se-ntâmple, Chiar dacă știrile au ton ridicat.

 

 

TS: Cum e cum lumea asta în care consumerismul e ridicat la rang de artă?

A.U.: Depinde de fiecare cum alege să-şi transmită mesajul. Sunt sigură că şi alţi artişti au o lume curată şi vor să o împartă cu ceilalţi, doar că este alegerea fiecăruia cum doreşte să facă asta. Eu mi-am dorit să nu fac vreo concesie şi să merg aşa, după cum am simţit. Şi cred ca am făcut bine. Atunci când mă întâlnesc cu oamenii chiar mă simt cu adevărat vie, tot ce e rău dispare, totul înfloreşte! Abia aştept să mă întâlnesc cu ei în foaier, să vorbesc cu ei, să facem fotografii.

 

 

T.S.: Ce urmează pe plan muzical?

A.U.: Urmează să lansez un album nou, asta ne dorim foarte mult. Şi eu, şi Bobby suntem dedicaţi muzicii până în cele mai mici detalii şi de multe ori se întâmplă să nu avem timp fizic să facem câte ne-am propus. Tocmai de aceea, la început de an avem un turneu mare, pe care îl deschidem la Teatrul Naţional din Bucureşti, în Sala Mare, şi apoi pornim prin ţară. Am intenţionat anul trecut să facem un al doilea turneu, dar am vrut să lucrăm şi la material. Până la urmă n-am lucrat nici la album, n-am făcut nici al doilea turneu pentru că ne-au chemat oamenii să cântăm şi am mers şi am cântat. Mergem des să cântăm, dar din păcate nu prea mai avem timp să stăm în studio.

 

 

T.S.: V-aţi gândit la un titlu pentru cel de-al doilea album?

A.U.: Încă nu ştim cum se va numi, noi avem foarte multe cântece noi şi ne plac toate! Chiar au versuri foarte frumoase şi ar merita fiecare în parte să dea numele albumului. Ne va fi greu să alegem.

 

 

Acesta e sufletul meu

 

TS: Pe plan personal ce-ţi doreşti?

A.U.: Lumea mea personală este aceeaşi cu cea de pe scenă. Aşa cum împart emoţii cu oamenii pe scenă, aşa îmi doresc să fac asta şi în viaţa de zi cu zi. Tocmai de aceea acum urmez un masterat la UNATC - ArTerapie prin teatru şi artele spectacolului. Şi învăţăm acolo foarte multe lucruri care mă pot ajuta din punct de vedere muzical, dar şi mai departe, în relaţia cu copiii. De exemplu, sunt foarte mulţi copii care au probleme în a se exprima, de a da o formă interiorului lor. Şi prin asta învăţăm practic cum să comunicăm cu ei şi cum să îi ajutăm să se exprime mai bine.

 

 

TS.: Că tot vorbim de copii...

A.U.: (multe zâmbete!) Eu am trei surori mai mici şi mi se pare că ele au fost... ca şi copiii mei. Este minunat că le am, că fac parte din viaţa mea şi că avem o relaţie atât de strânsă. Chiar mă simt norocoasă! La mine, când va fi, voi primi cu bucurie acest dar.

 

 

TS.: Când ai simţit că Bobby este jumătatea ta?

A.U.: Noi am fost prieteni foarte mult timp şi atunci când a scris pentru mine Acesta e sufletul meu mi-am dat seama că numai un suflet curat poate să simtă aşa despre altcineva şi să dorească să şi împartă asta cu ceilalţi. M-am gândit că a văzut o luminiţă şi mi s-a părut magic să poţi să vezi asta în cineva.

 

 

 

 

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

30 martie 2018

powered by social2s
Joomla SEF URLs by Artio