Mare sărbătoare astăzi, 23 aprilie, întreaga creştinătate îl sărbătoreşte pe Sfîntul Gheorghe. În acest an însă, din considerente legate de sărbătoarea Floriilor, slujba se va ţine luni, pe 29 aprilie. Pentru că aşa se cuvine, să se ţină şi pentru Sfîntu Gheorghe separat. De aceea, am considerat potrivit să vă povestesc legenda satului Sfîntu Gheorghe, un ținut de poveste pe care nu îl uiți așa ușor.

     

 

Cami Oprea este genul de persoană mereu activă, optimistă, care savurează orice experienţă adevărată. Content editor pentru blogul său www.jurnaluluneieve.ro , un nume ales... nu întâmplător!... şi în curând veţi afla şi de ce. 

 

Aşezarea din inima Deltei, o altă lume, de care m-am îndragostit iremediabil, de la prima vedere, are o legendă legată de Sfîntu Gheorghe, o legendă pe care mi-a povestit-o nea Marcel, un hahol de pe acele meleaguri. Nu știti ce este un hahol? Eiii... aflați ca nici eu nu am știut, credeam că localnicii sunt toți lipoveni și nea Marcel mai să mă dea jos din barca lui când l-am întrebat dacă este lipovean. Haholii sunt o minoritate etnică puțin cunoscută în restul țării și drept pedeapsă pentru neștiința mea, mi-a ținut o lecție despre etnie și despre localitatea Sfantu Gheorghe, lecție care mi-a făcut o deosebită plăcere.

 

 

De acelaşi autor:

Haholii se consideră urmașii luptătorilor cazaci, stabiliți în Delta Dunării în sec. XVIII-lea ca refugiați din calea trupelor țarinei Ecaterina a II-a. Sunt în jur de 1000 de suflete și limba lor este ucraineana împletită cu cuvinte turcești, grecești şi românești. Sunt ortodocşi de rit vechi și în fiecare an pe 6 mai sărbătoresc hramul bisericii. Sfantu Gheorghe este patronul spiritual al localității unde Dunărea se îmbrățisează cu marea cea mare. În momentul când am ajuns în locul unde Dunărea intră în mare, m-am desprins de grup și am mers foarte aprope, în unghiul de 90 de grade, unde am stat preț de câteva ore și am admirat apele închise la culoare pline de aluviuni ale Dunarii cum se contopeau cu albastrul turcoaz al mării. Este o imagine înălțătoare, sălbatică, ceva care îți rămâne la suflet, unul din locurile unde am ajuns și am avut sentimente deosebite.

 

        

 

Să revin la legendă totuși, altfel aș începe să vă povestesc discuția cu nea Marcel și vă asigur că nu vă veți plictisi deloc. Cică prin acele locuri trăia un balaur uriaș, care era urmărit de ceva timp de un voinic ce avea în mână o suliță de la Dumnezeu. Și ajuns balaurul la mal de mare, a încercat să se ascundă în ea lasând în urmă un canal șerpuit, dar nu a reușit. Voinicul l-a ajuns din urma și l-a ucis, scăpând locurile de așa năpastă. Oamenii locului l-au considerat sfânt pe cel care i-a salvat de balaur, apoi au botezat și satul asa.

Mergeți negreșit în Sfântu Gheorghe și vă garantez că o să vreți să reveniți. Ultima oprire a Dunării înainte de vărsarea în mare este fascinantă, natura încă te surprinde, locuri magice cu povești încă neștiute.

 

 

Posted by Cami Oprea pentru TomiStyle

Photo credits: Cami Oprea

23 aprilie 2019