Nicăieri nu-i mai frumos ca acasă! O spun... fără falsă modestie, şi o să simt mereu acest lucru! Dincolo de toate minunăţiile cu care ne-a înzestrat Divinitatea – de la cei mai vechi Munţi din ţară până la Marea care sărută Delta – toate în acest colţ paradisiac. În fiecare lună alte culori, alt spectacol al naturii.

O plimbare prin judeţ în luna lui Florar e o adevărată desfătare pentru simţuri. Acum, natura gestantă naşte flori şi le împrăştie cu graţie pe câmpurile mândre ale Dobrogei. Ogoarele arate sunt pline de culturi de orz, grâu şi arată ca o uriaşă pătură iscusit alcătuită din petice multicolore. Morile de vânt fac demult parte din peisajul mirific.

Acum o salbă de maci preţioşi străluceşte la gâtul câmpului de grâu, acum un ocean imens de foc îţi umple ochii de petale delicate, pentru ca mai apoi să-i vezi cum răsar din pâlcurile de nemţişori mov sau dintre margaretele cochete. Broderia galbenă a rapiţei împânzeşte nestăvilită întinderile. Steluţe mici scuturate printre mioare, mărăcini mov şi pufoşi la o aruncătură de băţ de cirezile de vaci şi de iezii zburdalnici. Fluturii şi gâzele dau târcoale florilor, iar tu, călător prin tărâmul de basm, te simţi copleşit de atâta Natură.

“În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Doborgea la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă.

Dobogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picoarele goale în ţărână.” Geo Bogza

Galerie FOTO

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

12 mai 2016