Eram ieri într-o micuță cafenea, ca să îi las ceva unui prieten. Pe barman îl știam de ceva vreme, un copil frumos cu puțin mai mare decât fiul meu, dar un bărbat adevărat la înfățișare și în gândire, care doar ce constatase că eu sunt de-o seama cu mama lui și era foarte uimit...

 

 

Îmi spunea el că în ziua de azi nu mai există relații. Relații în sensul de iubire profundă, de conectare pe toate planurile și în toate aspectele vieții. Mi-a exemplificat cu o istorioară pe care o auzise atunci când picta portretul unei persoane, într-un sat - băiatul este un artist, în cazul în care mi-a scăpat să-ți spun, și vorbim aceeași limbă - îmi zicea el că o femeie și-a așteptat toată viața bărbatul să se întoarcă de la război, până ce a trecut în Lumină: femeia ieșise zi de zi, seară de seară pe uliță. ca să se uite dacă vine înapoi, bărbatul ei... Aceasta nu este o poveste, da?

Ți-am relatat acest aspect ca să subliniez ideea de relație asumată, de iubire, dedicare și de profunzime în sensul unui angajament pe care poți să-l ții ani de zile sau chiar o viață, față de un om drag. Angajament pe care îl facem din tot sufletul și absolut conștient, în relațiile adevărate pe care numai cei norocoși dintre noi, le trăiesc.

Iar acum în opoziție, o altă poveste adevărată.

Am cunoscut recent la un eveniment un bărbat frumos cu zâmbet larg și ochi vii. Unul dintre oamenii aceia pe care îi îndrăgești, cu care te simți familiar și vorbești de parcă îl cunoști de-o viață. Mai ales că respectivul este fotograf ca și mine, deci am fost într-o oarecare zonă de confort cu el, având cea mai mare pasiune în comun.

După eveniment am continuat să vorbim prin mesaje, despre fotografie. Însă era mai mult decât evident că ne plăceam unul pe altul, și de ce nu, îmi spuneam. Oricum aveam permisiune de la univers, eu fiind o femeie liberă, iar el la fel, judecand după profilul său de facebook.

 

De acelaşi autor:

Am flirtat câteva zile, sub motivul de a face o ședință de fotografie artistică împreună. Și-ți jur că atunci când este vorba despre fotografie, sunt total dezinhibată. De fapt, o să constați asta prin frânturile tranșante din discuția noastră.

''Eu știu ce vreau, i-am spus.

_Noi doi într-o cladire părăsită, camera foto pe trepied și o oglindă mare cât mine, pe picior... Te bagi?

_Mă bag. Continuă imaginea te rog, ca să o înțeleg mai bine. Că nu văd îmbrăcămintea încă :))

...

_Dragule, ești un bărbat atrăgător și sunt sigură că putem face fotografii superbe împreună. Ceva artistic, frumos și elegant, evident, dar incitant și al naibii de interesant... nu-ți mai spun cum văd eu scena, las loc liber ca să completezi tu cu imaginația ta... ''

_Știu ce zici. Dar e mai greu când persoanele sunt aproape străine. Iar eu, ca artist, ar trebui să fiu în mood-ul potrivit și foarte relaxat pentru a crea. Altfel, nu ar ieși decât niște poze. Frumoase poate, dar poze.

 

Nicoleta Nussthaler este fotograf, călător şi povestitor de frumos, autor şi omul din spatele blogului care-i poartă numele, care doar ce a văzut "lumina" online-ului. 

 

 

_Vreau să facem artă și sunt sigură că putem. Bem atunci o cafea înainte, ca să existe o oarecare zonă de confort între noi și ca să punem totul la punct...

...

_Vii la mine la birou să bem cafeaua? Acum... ?

_Mâine dimineață e mai potrivit pentru mine.

_Nu pot atunci, am o ședință altundeva. Acum eram mai liber.

...

_Și eu sunt mai liberă până luni, apoi după 20 mai... ?

_Notat.

...

_Ai cumva un Audi cu nr ...? Sau te-am confundat?

_N-am... te gândeai la mine, d-aia... Și nici măcar n-am băut cafeaua împreună...

_Nu știu cine la cine este cu gândul... ...mai mult

_Nu contează cât de mult, ci cum...

...

_Detaliază, te rog.

_Mai puțin important cine se gândește mai mult, trăirea contează... emoția... exact ce vrem să subliniem prin fotografie...

_Ai ceva exemple de artă creată de tine? Să văd și eu încotro ne îndreptăm?

_ Am început cu peisajul, uite: https://nicoletanussthaler.com/imagini/. Apoi am trecut și la portret și evenimente chiar: https://www.facebook.com/nicoleta.nussthaler/ . Îți ajunge?

...

_Foarte frumoase. Dar artă, cu un… mascul în ea? Asta ne interesează, nu?

...

_Măi, eu sunt un fotograf cu experiență, dar și un explorator... eu merg pe intuitiție, pe ce simt în acel moment. Așa că lasă-mă să mă bucur, chiar trebuie să știm totul dinainte? Hm, unde mai e spontaneitatea, flexibilitatea și adaptabilitatea? Fără întrebări de acum, însă poți să-mi spui ce idei ai tu...

_Ai dreptate. Și la mine ideile vin pe moment...

_Dacă tot vrei să lucrezi la asta, găsește locația. Nici măcar nu trebuie sa vorbim despre asta...

_Știu. Doar că îmi făcea placere Locația o găsim, cu timpul e mai greu...

_La momentul potrivit...

...

_Ce faci?

_Baie.

_Moaaaa, ce poze mișto ar ieși!!! Îmi iau aparatul și vin?

_Haha. Aproape am ieșit...

_Momentul perfect. Apa încă se scurge...

_Ce inspirat ai fost să mă contactezi chiar acum...

_Da, și nu glumesc. Mă îmbrac? Merge și în halat. Sau prosop...

_Vrei să-l cunoști pe tata??! Eu locuiesc cu ai mei. Și îmi făceam pedichiura, nimic prea sexi... Tu ce făceai?

_Acasă, mai nimic.

_La cine?

_La nevastă-mea :))))

_Ai?

_Am.

_Eu n-am...

_Ți-o dau pe-a mea... Cum rămâne cu cafeaua la birou?

_La birou sau oriunde în alta parte, desigur... Să discutăm despre ședința aceea? Chiar vrei să facem asta?

_Eu te-am invitat la birou. Nu știu, tu decizi.

_Aha, preferi pe terenul tău... e bine și pentru mine, nu am obiecții.

_Mă îmbrac?

_What?

_What what? Nu pot ieși dezbrăcat din casă :))

_Păi cafea la ora asta, cine a mai pomenit...

_Ok, rămân acasă.

_Hei, tocmai ce mi-ai spus că ai nevastă... Nu ies seara cu bărbați luați

_Ok.

_Adevărat, am spus că ești atrăgător... poate era mai mult decât o constatare, însă am vorbit serios despre sedința foto!... Dar am presupus că nu ai o parteneră și de aceea am fost atât de liberă în exprimare... Mă scuzați…

_Păi...se pare că pică... Noapte bună…

_Noapte bună…

 

 

 

Posted by Nicoleta Nussthaler pentru TomiStyle

Photo credits: Nicoleta Nussthaler

14 mai 2019

powered by social2s
Joomla SEF URLs by Artio