De suflet
Știu că îl iubești ca pe nimeni altul. Știu că piedestalul pe care l-ai urcat e cel mai înalt, cel mai dificil de atins, inaccesibil muritorului de rând. Că altul ca el nu mai există și că nu-ți poți închipui viața fără el. Că numai gândul că într-o bună zi el nu va mai fi centrul universului tău, rațiunea ta de a trăi și iubi, îți provoacă dureri acerbe în cea mai rezistentă parte a corpului tău. În suflet.
- Pe Fabiola Ion o găseşti aici, pe http://www.dinviatacanpiata.ro , acolo unde îi veţi putea urmări poveştile de suflet, dar şi întâmplările incredibil de amuzante din viaţa ei!
Din primul moment în care l-ai văzut ai știut că el e. Înainte de a-l cunoaște, de a-l simți, respira sau trăi ai știut că el e cel pe care l-ai căutat întreagă viață și că el e piesa de puzzle lipsă din tot întregul tău. Că el e singurul care știe să-ți șteargă lacrimile ca nimeni altul, că el e prietenul care ascultă și nu judecă, că el te atinge și te dezmiardă cum nimeni n-a reușit niciodată, că doar în limpezimea ochilor lui găsești răspunsurile tututor neliniștilor și întrebărilor tale.
Îl iubești ca pe ochii din cap, lucru de care nu te poți îndoi nicio secundă din miile ce au trecut de când el face parte integrantă din tine și din viața ta. Doar că...
Te-ai uitat.
Te-ai abandonat.
Te-ai amânat cu totul, pe tine și toate visele tale.
Ți-ai spus că nimic nu mai e atât de important ca el. Că toate lucrurile pot fi amânate, uitate, pot fi obositor de banale sau de-a dreptul agasante. Că el are prioritate în tot și toate. Că tot ce visai încă de când erai o mică prințesă acum pare atât de tern, fără culoare, dar mai ales valoare. Doar el contează. El și visurile lui mult mai mărețe, prin comparație cu ale tale. Dorințele lui, cu mult mai stăruitoare, fierbinți sau nerăbdătoare decât ale tale. Zâmbetul lui, pe care vrei și știi că doar tu i-l poți aduce și păstra pe buze.
Îi ascultai toate gândurile, i le simțeai mai presus de ale tale. Îi erai pernă și sac de box fiindcă știai că iubirea nu trebuie justificată și nici judecată, doar simțită pe deplin. Știai că greșelile lui pot fi oricând și ale tale și nu ai timp de pierdut în detalii și de găsit de nod în papură.
Timpul era făcut doar pentru a-l iubi pe el.
Te simți tristă și nu știi de ce. Simți un gol ce se adâncește în tine odată cu trecerea timpului și iar nu știi de ce. Începi să plângi dar ești nedumerită că nu găsești explicația logică a izvorului sărat de pe obrajii tăi ce nu dă semne că ar seca prea curând.
Te-ai pierdut. Te simți rătăcită într-o lume complet străină ție. Nu mai ești tu, în esența ta pură, de mult timp. Ai uitat cine ești și ce-ți dorești de fapt.
Ai uitat să te iubești.
Până într-o simplă și banală zi. Așa crezi că este, o simplă și obișnuită zi dar de fapt e cea mai importantă din întreaga ta existență. În acea zi, dintr-o dată pur și simplu știi.
Știi că zâmbetul tău e cel mai important.
E cel mai sincer, luminos, degajat și eliberator dintre toate pe care le-ai trăit până acum. Asta pentru că în primul rând ți-ai zâmbit ție, apoi lui, iar această bucurie nu o poți compara cu niciuna asemănătoare ei. Din acea clipă tocmai ce-ai aflat că mai important decât să-l iubești pe el e să te iubești pe tine. Că înaintea valorii lui, e valoarea ta. Că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta și abia apoi el. Că visul tău cel mai de preț nu e deloc mai prejos decât al lui.
Și-atunci stau, te privesc blând dar direct în ochi și te întreb:
Pe el îl iubești dar pe tine, când?
Posted by: Fabiola Ion pentru TomiStyle
Photo credits: Fabiola Ion
4 aprilie 2019
-
Hits: 2509
